BUNA ZIUA, SUNT CATALIN SI VOI FI CHELNERUL DUMNEAVOASTRA ASTAZI!

Asa incepe o povestea profesionala a unui chelner roman acum mai bine de douazeci de ani. A fost visul meu sa invat aceasta meserie. I-am fost loial si ea, meseria, m-a rasplatit! Am carat zeci de mii de farfurii, de la Bucuresti la Nisa via Roma, de la New York la Oslo cu escala la Casablanca, am destupat tot atatea sticle de vin cati kilometrii am calatorit. Sunt mandru de asta, e o meserie frumoasa.

Chelnerul, ospatarul cum ii spun unii este vanzatorul, este interfata sau daca vreti este cel care reprezinta restaurantul in relatia cu clientul, desavarseste truda unei intregi echipe, este daca vreti, responsabilul cu prezentarea ultimei etape dintr-un flux tehnologic.

Asta este si motivul pentru care chelnerii sunt intotdeauna asociati cu esecul sau cu serviciile de proasta factura. Si pe buna dreptate! Chelnerii nu stiu sa salute, nu te invita sa iei loc la masa, nu zambesc, iti ofera lista meniu inchisa, nu se prezinta(nu au ecusoane!), nu iti recomanda, nu cunosc produsele, nu stiu mai nimic despre vinuri, sunt plictisiti, au pantofii murdari, isi etaleaza cu nonsalanta bijuterii si tatuaje, iar amabilitatea o confunda adeseori cu slugarnicia! Sa ii blamam este in trend la fel cum este o moda a scrie despre restaurante cersind parca o farfurie de mancare, sa corectezi asta... este imens!

Am spus ca e o meserie frumoasa, insa intr-adevar nu-i usor sa fii fresh in fiecare clipa, amabil, educat, spontan, pregatit profesional, nu e deloc usor! Cum sa fie asta posibil cand te duci si cumperi o diploma cu cateva milioane de la vreo scoala de garçon, acreditata care isi desfasoara activitatea intr-o garsoniera(de aici si denumirea, poate!)? Cum sa ai habar cand la angajare esti imediat inregimentat daca poti sa cari farfurii si esti gata sa accepti un salariu mizer? Cum sa evoluezi cand principala motivatie este bacsisul, iar gandul ti-e intotdeauna la nota de plata? Hai sa fim seriosi!

Haidem impreuna sa schimbam imaginea acestei meserii, hai sa nu mai angajam tot felul de fatuci obraznice cu fuste scurte, doar pentru a ne bucura ochiul, hai sa nu mai toleram si sa nu mai incurajam derizoriul, hai sa pregatim oamenii, sa-i invatam meserie, hai sa le dam sansa sa invete o meserie frumoasa, hai sa le oferim posibilitatea de a studia intr-un mediu organizat, decent, profesionist! Haideti domnilor sa nu ne mai lamentam ca serviciile sunt de proasta factura, haideti sa-i scolim, sa creem profesionisti! Resurse avem, hai sa nu ne mai minunam de ce fac altii, ci sa fim noi...minunati!

Atunci cand vom intelege intr-adevar importanta acestei meserii, toti cei implicati in industria ospitalitatii  vom putea spera la servicii de calitate, la aprecieri si implicit la o imagine, alta decat cea de astazi!

Cu drag,

Catalin Velea

salata lu' Caesar cu pui

Salata asta isi are originile in Mexic, unde un bucatar de origine italiana, Caesar Cardini, pus in situatia de a pregati ceva pentru un party si a amestecat tot ce avea prin frigider salvand astfel situatia si multumind invitatii. Cred ca asta ni se intampla tuturor cand avem musfiri nepoftiti!
20 de ani mai tarziu, pe la 1940, ea a fost preluata de un restaurant din Los Angeles, adaugand la reteta originala si pieptul de pui.



Ingrediente:

1 salata iceberg
200 gr. piept de pui dezosat
2 oua
50 gr. parmezan
50 gr. crutoane
3-4 file de ansoa
1 lingura ulei de masline
1 lingura mustar
2 catei de usturoi
10 ml. suc de lamaie
5 ml. sos worchestershire
sare si piper



Mod de preparare:

Se prepara intai sosul. Se ia un file de ansoa si se zdrobesre, amestecandu-se apoi cu uleiul de masline, un galbenus de ou crud, sucul de lamaie si mustarul pana devin o pasta densa galbuie. Se adauga cateva picaturi de sos worchestershire, usturoiul dat pe razatoare, sarea si piperul.
Se pune pieptul de pui pe gratar si un ou la fiert. Salata se rupe bucati si intr-un bol se amesteca cu sosul atat cat sa ramana pe frunze, nu sa balteasca in bol! Se adauga crutoanele, oul fiert, taiat felii si pieptul de pui taiat fasii. Se orneaza cu parmezan fulgi si 3 file de ansoa.

crema din rosii coapte cu branza frantuzita si crutoane

Scriu...da, scriu! Poate ca o sa va intrebati ce cauta un barbat intre atatea femei sau poate de ce nu scrie despre politica, fotbal sau cotidianul mizer burdusit de materialism. Ei bine scriu, atat din dorinta de a impartasi din experientele vietii mele cu dumneavoastra, iubitorii de frumos, dar si din ambitia de a evidentia ca alimentatia sanatoasa nu trebuie neglijata de niciun membru al familiei.
Nu am pretentia de a detine adevarul absolut, dar va asigur ca fiecare fel de mancare pe care il pregatesc contine o bucatica din sufletul, imaginatia si visele mele. Va invit sa porniti alaturi de mine intr-o calatorie fascinanta, in care veti descoperi retete care va vor merge la suflet.
Sa incepem cu crema din rosii coapte cu branza frantuzita si crutoane care este relativ simplu de pregatit, branza ar fi frumos sa fie Roquefort care, chiar daca suntem obisnuiti sa o vedem mucegaita, este sanatoasa. Legenda spune ca un pastor francez, pe la 1900, vazand o tanara frumoasa isi abandoneaza pranzul si oile la gura unei pesteri rupand-o la fuga dupa fata. Dupa consumarea idilei, la cateva luni, se intoarce infometat si gasind branza mucegaita, o gusta, descoperind minunea!
La noi, chiar daca ciobanii nu sunt asa iubareti, a amesteca rosiile din gradina cu branza este deja traditie, gustul fiind desavarsit de o crenguta firava de busuioc

Ingrediente:
1 litru de apa, 1,5 kg rosii potrivite, 0,5
kg morcov, 0,5 kg albitura, 250 g branza Roquefort,
250 g smantana dulce, 2-3 frunze de busuioc, 250 g
crutoane, sare, piper.
Preparare:
Se pun rosiile intregi la copt, morcovii si
albitura la fiert. Se paseaza printr-o sita rosiile, pentru
a separa sucul si semintele de pulpa. La fel si albitura.
Se amesteca si se pun la fiert in apa in care s-au
fiert legumele. Se topeste branza cu smantana si se adauga
peste crema de rosii dupa ce s-a fiert. Se taie
marunt busuiocul si se presara deasupra.
Se serveste fierbine, cu crutoane.